Până când tot fugi de Mine?

Până când Mă ocolești?
Până când îți umpli mintea cu deșertăciuni lumești?
Până când Mă lași afară, neprimindu-Mă în gând?
Până când să-ți bat la ușă? Spune-Mi, oare până când?
Te-am eliberat de patimi, te-am spălat printr-un Botez,
Ți-am dat o credință dreaptă, dăruindu-ți Sfântul Crez,
Dar tu fugi mereu de Mine, să Mă cauți, nici un gând!
Iar Eu Mă tot uit la tine și Mă-ntreb: "Dar până când?"
În zadar vorbești de Mine, în zadar Mă zugrăvești,
În zadar îndemni pe alții, în zadar te obosești,
Dacă nu vorbești cu Mine în cămară-n rugăciune,
Totul e ca pleava-n aer, totul e deșertăciune!
Ce te temi să-Mi stai la vorbă, crezi că o să-ți cer ceva?
Știi tu slava Mea din Ceruri? Știi tu bogăția Mea?
N-am nevoie de la tine nici măcar de-un vârf de ac!
Nu sunt toate ale Mele? Oare nu chiar Eu le fac?
Te aștept la rugăciune, să te-ndestulez de Har,
Altfel, totul e degeaba, altfel, totu-i în zadar!
Pune mâna și te roagă! Fugi de tot ce n-are rost!
Și-o să îți arăt prin Ceruri locuri unde n-ai mai fost!
Preot Sorin Croitoru
#PoezieOrtodoxa