Scrisoarea
Crivățul afară urlă,
Spulberând sub gard ninsoarea.
Geamu-i înghețat de tot,
Nu se vede nici cărarea...
Iar în casă, lângă sobă,
O pisică toarce alene...
Și trosnește focu-n plită
De la cele două lemne...
Lampa de pe horn aruncă
O lumină mohorâtă,
Pe perete, unde stă
O icoană învechită...
Șede maica pe un scaun
Lângă vatra înfierbântată,
Iar văpaia-i luminează
Fața ei înlăcrimată...
Ține-n mâni o foaie veche
Ce-o citește uneori...
O scrisoare. Și o scoate
Mai ales de sărbători...
Cu mâna ei tremurândă
Cu mult drag o netezește,
Asta-i unica alinare
Ce cu fiul o unește...
A plecat tânăr de-acasă
Prin străini și-a găsit rostul,
Și a rămas sărmana mamă,
Singură, să-i