Mihail Guz

Последний визит: 15 дек 2025

Фильтр

Заметки Увлечения

Mihail Guz

27 дек 2024

Mi-e dor de tot ce n-am avut,
Mi-e dor de tot ce n-am știut,
Mi-e dor ,nici nu știu bine ce-i acela dor
Când toate aminitirile mă dor.

Am un ceva înlăuntrul meu
Ceva care mă doare rău,
Ceva nedeslusit și-n umbră
Ceva care ma ține-n urmă.

Aș vrea tot timpul ceea ce nu am,
Aș vrea mereu ce n-o să am,
Aș vrea ,mereu aş vrea câte ceva
Ceva ce niciodată n-o să pot avea.

Parcă nici nu sunt de pe acest pământ
Parcă mi-e dor de un cuvânt
Care nu este ,nu s-a inventat
Și care încă nu s-a măsurat.

Sunt eu și parcă nu sunt eu,
Aş vrea să fiu aici și totuși nu-s,
Aş vrea să simt și parcă nu mai pot
Cum simte omul, tot.

Sunt oare om sau ce sunt oare,
Ce gânduri îmi alunecă în mare?
De ce simt t

Mihail Guz

27 дек 2024

Cele din urmă zile a anului trecând,
Inima mă-ndeamnă din adâncul ei,
Cu dragoste din suflet să vă cânt :
„ Fericire multă vă doresc, iubiții mei ! ”.

Străluminat fiind de zorii dimineții,
Am înțeles a Domnului lucrare,
Mi s-a părut că-I văd zâmbetul feții,
În a cerului aurită depărtare.

Voi, care agitați umblați în drumul vostru,
Aș dori ca unul pe altul toți să vă iubiți,
Și sub cerul ce-i deja albastru,
Cu bucuria inimii să vă-ncălziți.
(Mihai Guz)

Mihail Guz

25 дек 2024

Sentimentele ce mă cuprind nu le-ascund,
Le aștern în scris pe foaie -
Spre văzul tuturor... Și toți răspund,
Însă nu cea de care am nevoie.

Aștept să văd doar câteva cuvinte,
Pe suflet să mi se facă mai ușor,
Toți îmi scriu vrând să mă alinte,
Însă nu cea căreia îi duc dorul.

O teamă neânțeleasă mă cuprinde,
Că voi pleca din lume ne-mpăcat,
Și veșnicia la toate-mi va răspunde,
Însă nu cea pe care-atât de mult o-am așteptat.
(Mihai Guz 25.12.2020)

Mihail Guz

25 дек 2024

Mâinile ridică către Domnu-n rugăciune,
Și ce necaz pe inimă îl ai - Lui spune-I,
El, Preamilostivul, pe fiecare îl ajută,
Cât n-ar fi problema ta de-acută.

Dumnezeu, ne pare, că ezită uneori,
Că nu răspunde-ndată, cum dorim, cu spor,
Dar perfecțiunea, bunătatea Lui și restul,
Vor fi totdeauna în folosul nostru.

Trăim pe o planetă diabolic otrăvită grav,
Nodurile păcatelor noastre nu le putem dezlega,
Dar Domnul vrea să ne salveze de tot răul ce ne-ncintă,
Deci să primim în totul voia Lui cea sfântă.

Căci în necazuri se coace spicul credinței noastre,
Și deodată vom observa o lumină-n față,
Vrednici să fim a auzi dulcele glas al Domnului,
Și la toate întrebările răspunsul Lui.