Maria Pasecinic (Bolboșenco)

Bucuria vieții mele!

Последний визит: 16:33

Фильтр

Заметки Увлечения

14:08

De ziua numelui, ce-a sosit în prag
Și porți frumosul nume, TATIANA,
Eu îți doresc tot ce ți-e drag
Și mai frumos pe lume:
Un cer albastru fără nori
În viața ta să fie
Și-n toată ziua numai flori,
Noroc și bucurie!

Maria Pasecinic (Bolboșenco)

вчера 14:34

Я, конечно, понимаю, что цветы - это пустая трата денег, они быстро завянут и всё…но, это же так приятно, когда их дарят!

Maria Pasecinic (Bolboșenco)

вчера 13:35

Apusul în sat avea ceva care te așeza dintr-odată. Ziua se închidea încet, iar lumea parcă se strângea înapoi spre case, fiecare cu drumul lui, fiecare cu liniștea lui.
Când se aprindeau ferestrele, simțeai că începe seara adevărată. Nu era nevoie de multe ca să fie bine: doar să știi că înăuntru e cald, că te așteaptă ai tăi și că iarna rămâne afară, pe uliță. Și tocmai liniștea asta, simplă, te face să-ți amintești satul ca pe un loc sigur, unde fiecare zi se termina cu rânduială.
Peste ani, îți rămâne în suflet imaginea asta: nu ca o poză, ci ca un sentiment de „acasă”, pe care îl recunoști imediat.
Ții minte apusurile de iarnă când se vedea lumina în ferestre și parcă tot satul se liniș