Îmi plânge inima în mine,
Şi chiar şi cerul e-nnorat
Plînge natura după tine,
Măicuța mea de ce-ai plecat?
Tu ai plecat, noi am rămas
Și-un gol în suflet care doare
Poate-i păcat, da-ntreb ades
De ce anume a mea mamă,oare?
Oare eram așa de mare?
Și mamă nu-mi mai trebuia?
Oare pe mine nu mă doare?
Cum doare pe altcineva?
Știu că nu toți vor înțelege
De ce eu plîng și ce eu simt,
Și vor privi cu sînge rece
Către durerea ce o simt.
Vreau să nu plâng,să nu fii tristă,
Vreau să pot da timpu-napoi,
Durere să nu mai existe
Și tu să fii MAMĂ, cu noi.
Dacă aș putea,dacă aș putea...
Mi-aș da și sufletul din mine,
Să-ți văd iar mamă, fața ta
Să nu ne mai despartă nimeni...