De când eram micuță , bunica îmi tot repeta că , oriunde mă vor conduce pașii , să nu uit niciodată locul nașterii mele , prietenii , familia , dușmanii ; pentru că nicăieri viața nu e mai frumoasă ca acasă , în culoarea aceea simplă a zorilor de la țară ! Și că , de câte ori îmi va fi greu , asemeni unei păsări rănite ce se întoarce la cuibul său , sa mă întorc acasă !